- Îmi dai şi mie voie? Că mă dor picioarele…

- Şi pe mine. :| 

Trăiesc cu senzaţia că băbuţele se urca în tramvai căutând din priviri cea mai tânără persoana care sta pe scaun. Cred că nici nu se dechid uşile bine că ele deja şi-au ochit ‘victima’. Au o privire, băbuţele astea! Şi mai cred că sunt în stare să străbată juma’ de tramvai/autobuz numai ca să te găsească pe tine, adolescent vinovat cu existenţa şi prezenţa, şi să ţi se plângă cum le dor pe ele bietele picioruşe, că doar deh! sunt bătrâne. Mda, dacă stai să te gândeşti, au şi ele dreptate: când străbaţi un tramvai întreg, doar pentru că ceilalţi pasageri care stau pe scaune au peste 20 de ani, te dor picioarele!

Şi tu să taci. Că eşti tânăr. Nu contează că tocmai vii de la sală. Nu contează că de 6 ore umbli continuu prin oraş, la pas. Nu interesează pe nimeni că tu eşti grabit şi n-ai timp nici să mănânci şi abia în tramvai apuci să-ţi tragi sufletul. Ea e bătrână şi o dor picioarele. Eventual e operată.

În dreapta ta, o altă bătrânică stă în picioare şi priveşte în gol…

şi tace…

Ţi s-a întâmplat vreodată să-ţi vină vreo idee atât de mare, atât de specială, încât ai vrea să o împărtăşeşti cu întreaga lume? S-o strigi, s-o urli, să se audă şi să se creada… insă nimeni să nu te bage în seamă?

 Suntem tineri, suntem adolescenţi, suntem adulţi, suntem maturi, suntem bătrâni. Avem principii, prejudecăţi, erori, enervări, judecăţi, pasiuni, raţiuni, vise, speranţe, decepţii, sentimente, inspiraţie.  Suntem oameni şi gândim …. idei!